Asa si eu, imi promit zilnic ca scriu ...si apoi uit de promisiunea pe care mi-o fac mie, singura promisiune pe care daca o las uitarii, e ca si cand as uita de mine, de propria-mi fiinta si totodata si singura de care sunt constienta ca exista sau, ...poate, nu?
Totusi... nu o fac pentru ca vreau ci pentru ca sunt uneori mult prea ocupata sa inteleg ce se intampla in jurul nostru cu atatea care sunt si parca doar asteapta sa nu mai fie doar pentru a exista parca, undeva unde nu suntem deloc siguri ca vom fi ci doar stim ca de fapt existam dintotdeauna...Multumesc, celor ce inca viseaza, e primul pas pentru a face totul pentru a fi.
Multumesc, mie si tie.
Multumesc.
We are the light...
