Si ma uit la ceas si am nevoie sa il arunc sa nu il mai vad, vreau sa arunc timpul la gunoi... sa nu mai simt cum trec secundele atat de repede dar atat de greu. Au trecut ore, si zile si luni si ma intreb unde am ajuns? Cu siguranta nu am ajuns acolo unde mi-am imaginat in urma cu cateva luni. Si rememorez si retraiesc cuvinte, momente, clipe si apoi ma uit la "acum" si il intreb?? Ce am acum din toate cele traite...candva...atunci...atat de departe....?? Ma am doar pe mine!!! Dar, oare doar EU sunt suficient pentru MINE? NU, NU sunt suficient, EU=ACUM nu as exista fara trecut, fara atunci cand totul inseamna parinti, momente, fericire, tristete, colegi, prieteni...un el candva nu demult...doar eu nu sunt suficient, eu sunt nimic fara ei, chiar si fara voi cei care va faceti timp sa cititi, sa comentati, sa simtiti, sa ascultati.
Simt o ceata si in multe alte suflete din jurul meu si e
apasatoare. Tot mai putina lume e fericita cu adevarat si mai putini
care inca mai credem in ceva sau luptam pentru ceva, cu toata ca omul nu
poate trai fara iubire, fara nevoia de apartenenta, fara nevoia de a se
ingriji de ceva, cineva, fara a se simti iubit...si totusi exista oameni care nu stiu, nu vor sa iubeasca...nu cred in iubire.
Si e tot mai
greu, in zilele in care stresul ne ocupa spatiul pe toate planurile, la
serviciu, in familie, avem ambitii tot mai mari uitand sa ne bucuram de
lucrurile marunte, de fericire, de iubire deci de viata!
Am mai vorbit despre fericire si
cu alte ocazii si am stabilit ca pentru fiecare intelesul acestui cuvant
e unul personal dupa o definitie proprie, dar ce te faci cand tu, eu-l
tau personal e un amalgam de trairi si simtiri si nu stii ce sa alegi
din ele? Suntem construiti din mici demoni...egoism, incapatanare,
placere proprie, individualism, narcisism, orgolii...si uneori si
sentimente frumoase, iubire, respect, admiratie...lista poate continua
le stii si tu la fel de bine ca mine...le ai si tu! Important e sa le
alegi pe cele potrivite ca mai apoi sa nu ai regrete. E o lupta crunta
in a te regasi cu adevarat, in a fi tu! Dar e important de stiut ca esti
exact ceea ce gandesti, ceea ce alegi sa fii, ce alegi sa gandesti! In
functie de ce gand si traire lasi sa castige in interiorul tau, pentru ca pana la urma fiecare clipa e o lupta.
Buddha - "Esti ceea ce gandesti!"
Ma gandesc ca iubesc, sunt fericita! Ma gandesc ca te chem si apoi te alung! Ma gandesc ca te vreau si am nevoie de tine! Ma gandesc ca uneori imi lipsesti si doar eu nu sunt suficient pentru mine! Ma gandesc ca fericirea mea esti tu, oricare tu din viata mea! ...si sunt atat de fericita....Ma gandesc sa iti multumesc pentru tot, daca nu erai tu, repet oriucare tu din viata mea, da,...exact tu.... nu cunosteam ce inseamna pretuirea unor momente magice, daca nu erai tu...daca nu erau ei, acei ceilalti parinti, colegi, prieteni.....nu stiam atatea si atatea....daca nu erau unele momente....si da! sunt atat de fericita pentru ca aleg sa fiu fericita! Ma gandesc ca sunt fericita! Tu esti ceea ce gandesti? Daca ai face azi cunostinta cu tine, ti-ar placea de tine????
Asa si eu, imi promit zilnic ca scriu ...si apoi uit de promisiunea pe care mi-o fac mie, singura promisiune pe care daca o las uitarii, e ca si cand as uita de mine, de propria-mi fiinta si totodata si singura de care sunt constienta ca exista sau, ...poate, nu?
Totusi... nu o fac pentru ca vreau ci pentru ca sunt uneori mult prea ocupata sa inteleg ce se intampla in jurul nostru cu atatea care sunt si parca doar asteapta sa nu mai fie doar pentru a exista parca, undeva unde nu suntem deloc siguri ca vom fi ci doar stim ca de fapt existam dintotdeauna...
