Nu am mai scris de ceva timp, imi gasesc dispozitia de a o face tot mai rar cu fiecare zi ce trece, de fapt, prin minte imi umbla zeci de idei ratacite dar nu apuc sa le conturez pe nici unele, incep ganduri noi si apoi le arunc la gunoi ca si cum nu am curajul sa le astern pentru nimeni, nici macar pentru mine.
Starile mele se simt si tot caut momente vesele pe care sa le intensific prin scris doar ca se face ca atunci cand sunt cea mai vesela nu am chef de scris ci mai degraba de trait de frica sa nu treaca repede acele simtiri...cu siguranta ati trecut si voi prin asta, momentele frumoase parca timpul le comprima iar pe cele neplacute durerea le intensifica si totul pare infinit in durere si de durere.
In ultmele zile am avut parte de emotii noi, frumoase si sincere...am vazut bucuria unor copii orfani care au primit daruri de la Mos Craciun si mi-am zis in acel moment ca nu am dreptul sa fiu trista nici macar o secunda, oricare ar fi tristetea din sufletul meu. Nu exista nimic mai groaznic pe aceasta lume decat abandonul...care poate fi de mai multe feluri si nu vreau sa il aprofundez, nu acum si nu aici, in dragoste, de un copil, de un parinte, oricum ar fi e privirea de dragoste a unui suflet care apoi tre sa invete sa supravietuiasca, sa invete sa iubeasca cand poate nu stie si nu a simtit niciodata iubirea. M-am indragostit de ochii lor...de ochii lui, a unui copilas care cand m-a privit cu ochii lui imensi albastrii-verzui mi-a facut inima sa tresara...mi-a zis apoi numele lui zambind si eu mi-am permis sa il imbratisez, sa plang...sa doara...sa il iubesc cu o parte din mine, care vrea ca toti copii sa fie fericiti, care si-ar dona fericirea proprie pentru acele suflete de copil care sufera, care nu au pe nimeni care sa ii iubeasca. Pe el si pe surioara lui o sa ii iubesc eu, daca parintii lui nu au stiut si nici macar la serbare nu au fost prezenti...si si-au abandonat copii acolo...si uita de ei, de ziua lor, de sarbatori...o sa ii iubesc eu...nu pot sa fac mai mult, dar promit ca o sa ii iubesc! i-as iubi pe toti dar sunt atat de mica....
Cu pasi atat de repezi calca peste noi Sfintele Sarbatori, spiritul lor e tot mai profund, si in aer se asterne un miros magic....suntem suflete pierdute in universul infinit, suflete ratacite,....va indemn sa iubiti, sa va lasati iubiti si sa va imbracati calduros in haine de iubire pentru ca e tare frig in lume, si sunt atat de multe inimi care asteapta iubirea noastra....anul acesta, de aceste sarbatori va rog din suflet - iubiti, simtiti, sunati pe cineva de care va e dor insa orgoliul va impiedica, poate e ultima voastra sansa (si nu zic asta pt ca astazi s-ar zice ca e sfarsitul lumii), ajutati un batran chiar daca e cu o vorba buna, jucati-va cu un copilas si va promit ca veti simti magia ingerilor, aratati-le copiilor, parintilor cat de mult ii iubiti si apreciati, la fel si celorlalte persoane speciale din viata voastra, zambiti pentru voi ca aveti ce manca si nu ati suferit de foame, ca aveti unde sa dormiti si e cald locul in care va rugati, ca aveti un loc de munca si oameni dragi care va sustin, ....
sunt multe si va las pe voi sa le completati...sa ma ajutati!!!
Iar pentru mine, Mosule, daca existi vreau in acest Craciun sa fiu incojurata de toata familia, si de toti cei pe care ii iubesc si care ma iubesc, de prieteni,....de sufletele mele dragi si bineinteles de...:) de zambete da..de zambete si de.....;)
Sarbatori fericite!!!!
"si bineinteles de...? :-)
RăspundețiȘtergere